Omul este o fiinta interesata nu numai sa cunoasca, ci sa si simta, sa se bucure de frumusetile din jurul sau. Realizarea unei educatii estetice în scoala constituie o cerinta ce tine de idealul formarii unei personalitati integrale pe linia afectiva, atitudinala, cognitiva, culturala. Un om nu este format plenar daca nu cunoaste si nu este sensibilizat fata de universul valoric specific creatiei artistice, nu recepteaza frumosul ipostaziat in alte contexte existentiale (natura, relatiile dintre oameni, comunitate etc.), nu doreste sa fie inconjurat de frumosul autentic.

Din perspectiva dezvoltarii persoanei, apropierea fata de valorile estetice contribuie la culturalizarea acesteia, la conturarea unui profil spiritual polimorf, deschis, multidimensional. Nu te poti considera persoana împlinita cultural daca nu cunosti întrupari ale frumosului în anumite genuri artistice, cu evolutii în timp, cu fizionomii stilistice diferite de la o scoala artistica la alta, de autor la autor. Nu poti nazui la statutul de persoana „mobilat?” (înnobilat?) cultural daca nu ai ceva cunostinte despre evolutia artei, despre intimitatea fenomenului estetic, despre patologia recept?rii artei etc. ?i, bine în?eles, nu dispui de o bogat? experien?? de recepare ?i de „consum” al bunurilor estetice. Pe de alt? parte, îmbog??irea acestei culturi de factur? estetic? va prefa?a sau stimula alte orizonturi culturale pe linie filosofic?, ?tiin?ific?, moral?, religioas?, cet??eneasc? etc.

Formarea estetic? a individului conduce la autoîmplinire, la o bucurie existen?ial? prin punerea în valoare a unui „z?c?mânt” afectiv ce trebuie s? fie „consumat” prin proiec?ie empatic? ?i coparticipare la materializarea frumosului. Omul, prin natura sa, are ?i o dimensiune afectiv? ce trebuie s? se reverse prin proiectivitate ?i activitate. Exerci?iul estetic este unul fundamental ?i define?te con?tiin?a superioar? purtat? de individ ?i umanitate. Bucuria estetic? (evident, dezinteresat?) este specific? doar omului, care reu?e?te s? se desprind? de materialitate, de constrângerile unei existen?e fiziologice sau imediat pragmatice. A face ceva doar pentru „amorul artei” este un semn al unei superiorit??i existen?iale, al unei desprinderi de factualitate la care doar omul poate spera.

Educa?ia estetic? conduce la construirea ?i delimitarea unei identit??i, la formarea unui profil spiritual aparte. Arta prilejuie?te persoanei actualizarea unor poten?ialit??i afective care vor compune o fizionomie proprie fiec?rui subiect. Venim pe lume cu anumite înzestr?ri afective, atitudinale, volitive, dar ele se vor activa (?i) în contact cu o cazuistic? spiritual? livrat? de art?, cu „urme” specifice l?sate în lume de spiritul altor persoane. Contactul prelungit cu diferitele ipostaze ale artei va atrage dup? sine, la nivel individual dar ?i la nivel de colectivitate, anumite trebuin?e, obi?nuin?e, habitusuri, comportamente. Toate acestea, în interac?iunea lor ?i într-o combinatoric? proprie, vor defini ?i creiona unicitatea persoanei.

Introducerea metodic? a tân?rului în universul artistic îi faciliteaz? o racordare la diversitatea modurilor de a fi, a tr?irilor diferite ale semenilor s?i, conducând la o în?elegere ?i o tolerare a alterit??ii, a altor registre de gândire, de sim?ire. Am putea spune c? educa?ia estetic? se poate converti într-un prealabil pentru educa?ia social? în sensul larg, pentru netezirea traiului laolalt? într-un context în care fiecare se poate manifesta în felul s?u specific. În?elegem, în acest fel, c? oamenii au multe tr?iri în comun, rezonante, dar toate acestea se vor întrupa diferit func?ie de experien?a purtat?, de cultura dominant? a comunit??ii ?i a epocii din care face omul face parte, de accidente sau precarit??i de tot felul.